sturluiba - explicat in DEX

sturluiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.

sturluiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sturluibá (a ~) (reg.) (-lui-) vb., ind. prez. 3 sturluibeáză

sturluiba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. — Et. nec.

sturluibà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sturluibà v. Mold. a înnebuni: au sturluibat amândoi Al.