sturlubatic - explicat in DEX

sturlubatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic.

sturlubatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!sturlubátic/șturlubátic (pop.) adj. m., pl. sturlubatici/ șturlubátici; f. sturlubátică/șturlubátică, pl. sturlubátice/ șturlubátice

sturlubatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă, șturlubátic, -ă adj.] — Sturluibat + suf. -ic.