stupărie - explicat in DEX

stupărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. – Stup + suf. -ărie.

stupărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stupăríe s. f., art. stupăría, g.-d. art. stupăríei; pl. stupăríi, art. stupăríile

stupărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stupărie f. l. mulțime de stupi; 2. stupină.

stupărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
stupăríe f. (d. stup). Mulțime de stupĭ. Locu unde se țin stupiĭ vara (stupină, prisacă).

stupărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. — Stup + suf. -ărie.