stuhuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUHUÍT, -Ă, stuhuiți, -te, adj. (
Reg.) Cu acoperiș de stuf. – Din
stuh.stuhuit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stuhuít, stuhuítă, adj. (reg.)
1. (despre pereți, panouri, încăperi etc.) făcut din stuf.
2. (despre case, grajduri etc.) acoperit cu stuf.
stuhuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stuhuít (
reg.)
adj. m.,
pl. stuhuíți; f. stuhuítă, pl. stuhuítestuhuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUHUÍT, -Ă, stuhuiți, -te, adj. (
Reg.) Cu acoperiș de stuf. — Din
stuh.