stupar - explicat in DEX

stupar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUPÁR, stupari, s. m. Apicultor, prisăcar. – Stup + suf. -ar.

stupar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stupár s. m., pl. stupári

stupar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stupar m. cel ce poartă grija stupului.

stupar (Dicționaru limbii românești, 1939)
stupár m. (d. stup). Îngrijitor de stupĭ (prisăcar, albinar). S. n., pl. e. Roĭ de albine sălbatice stabilit într’o scorbură.

stupar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUPÁR, stupari, s. m. Apicultor, prisăcar. — Stup + suf. -ar.