stupă - explicat in DEX

stupă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÚPĂ¹ s. f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. ♦ Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor; fuituială. – Lat. stuppa.

stupă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÚPĂ², stupe, s. f. Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste. – Din fr. stupa.

stupă (Dicționar de neologisme, 1986)
STÚPĂ s.f. Monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa].

stupă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STÚPĂ s. f. monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. (< fr. stupa)

stupă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
stúpă (-pe), s. f. – Cîlți, canură. Lat. stuppa (Pușcariu 1663; Philippide, II, 655; REW 8332), cf. it. stoppa, prov., cat., sp., port. estopa, fr. étoupe, alb. stupë.

stupă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stúpă (pop.) s. f., g.-d. art. stúpei; pl. stúpe

stupă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stupă f. Tr. 1. câlți; 2. Banat: calitate mai bună de cânepă. [Lat. STUPA].

stupă (Dicționaru limbii românești, 1939)
stúpă f., pl. e (lat. stŭppa [d. vgr. stýppe, stýpe], cîlț; it. stoppa, pv. sp. pg. estopa, fr étoupe. V. stupilă, stop, astup). Ban. Cîlt de cînepă de calitatea cea maĭ bună.

stupă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÚPĂ¹, stupe, s. f. (Pop.) Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. ♦ Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor; furtuială. — Lat. stuppa.

stupă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÚPĂ², stupe, s. f. Monument funerar budist, format dintr-un soclu poligonal, având deasupra un corp cilindric acoperit cu o cupolă. — Din fr. stupă.