stupilă - explicat in DEX

stupilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUPÍLĂ, stupile, s. f. Amorsă specială întrebuințată la tunurile vechi pentru aprinderea încărcăturii de pulbere. – Cf. fr. étoupille.

stupilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STUPÍLĂ s. f. amorsă specială în trecut la tunuri pentru aprinderea pulberii de azvârlire a proiectilului. (după fr. étoupille)

stupilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stupílă s. f., g.-d. art. stupílei; pl. stupíle

stupilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stupílă f., pl. e (fr. étoupille, d. étoupe, cîlț după fonetizmu rom. și it. V. stupă). Fitil inflamabil saŭ capsă (petiță) cu care se aprindea încărcătura tunurilor de sistema veche.

stupilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUPÍLĂ, stupile, s. f. Amorsă specială întrebuințată la tunurile vechi pentru aprinderea încărcăturii de pulbere. — Cf. fr. étoupille.