stupefiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUPEFIÉRE, stupefieri, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a stupefia și rezultatul ei; încremenire, uimire, uluire, năucire. [
Pr.:
-fi-e-] –
V. stupefia.stupefiere (Dicționar de neologisme, 1986)STUPEFIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a stupefia; încremenire, uluire, uimire. [Pron.
-fi-e-. / <
stupefia].
stupefiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stupefiére (
livr.)
(-fi-e-) s. f.,
g.-d. art. stupefiériistupefiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUPEFIÉRE s. f. Acțiunea de
a stupefia și rezultatul ei; încremenire, uimire, uluire, năucire. [
Pr.: -
fi-e-] —
V. stupefia.