stupefiant - explicat in DEX

stupefiant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.

stupefiant (Dicționar de neologisme, 1986)
STUPEFIÁNT, -Ă adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].

stupefiant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STUPEFIÁNT, -Ă I. adj. care uimește, uluitor. II. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)

stupefiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stupefiánt¹ (-fi-ant) adj. m., pl. stupefiánți; f. stupefiántă, pl. stupefiánte

stupefiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stupefiánt² (-fi-ant) s. n., pl. stupefiánte

stupefiant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță din categoria drogurilor) care produce alterări ale funcțiilor psihice. ♦ (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență; drog. [Pr.: -fi-ant] — Din fr. stupefiant.