stupai (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stupái interj., s.m. (înv.)
1. (interj.) marș!; (în expr.)
a da stupai = a mâna din urmă.
2. (s.m.) unitate militară aflată în marș.
3. (s.m.) soldat.
4. (s.m.) cotropire a unui teritoriu străin, a unei localități, de către o armată.
stupai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stúpai interj. – Să mergem, înainte.
Sl. stupaj (Bogrea,
Dacor., III, 737).
stupai (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STUPÁI interj. (
Înv., exprimă o comandă) Înainte! marș! ◊
Expr. A(-i) da cuiva stupai = a goni pe cineva, a mâna din urmă, a alunga. – Rus
stupat'.stupaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)stupáĭ n., pl.
urĭ (rus.
stupáĭ, pleacă, marș, pașol, d.
stupátĭ, a merge, a păși; vsl.
stompiti. V.
o-stîmpesc). Sec. 18-19. Pașol.
Vremea stupaĭuluĭ, vremea teroriĭ de pe la 1769-70 și maĭ pe urmă cauzată de oștile ruseștĭ și turceștĭ (Dac. 3, 737).