stufiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUFÍȘ, stufișuri, s. n. Tufiș, desiș. –
Stuf +
suf. -iș.stufiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stufíș s. n.,
pl. stufíșuristufiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stufiș n. pădure de stuf, pădure deasă.
stufiș (Dicționaru limbii românești, 1939)stufíș, V.
tufiș.stufiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUFÍȘ, stufișuri,
s. n. Tufiș, desiș. —
Stuf +
suf. -
iș.