stufat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUFÁT, stufaturi, s. n. Mâncare scăzută, gătită din carne (de miel) și fire de ceapă și de usturoi verde. – Din
ngr. stufáton.stufat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stufát (-turi), s. n. – Mîncare cu carne și verdeață.
It. stufato, prin intermediul
ngr. στουφάτο (Tiktin).
stufat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)stufat s. n. sg. (er.) păr pubian.
stufat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stufát s. n., (feluri, porții)
pl. stufáturistufat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stufat n.
1. mod de a fierbe bucatele într’un vas bine astupat;
2. mâncare cu ceapă verde sau cu usturoiu. [It. STUFATO, printr’un intermediar grec modern].
stufat (Dicționaru limbii românești, 1939)stufát n., pl.
urĭ (ngr.
stufáton, d. it.
stufato, d.
stufa, etuvă, adică „mîncare înfundată”, din vgr.
týphos, fum, abur, ca la baĭa de abur. V.
tifos, sobă, etuvă). Mîncare feartă acoperită făcută din carne de mĭel cu ceapă și ustoroĭ verde încolăcit.
stufat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUFÁT, (
2)
stufaturi, s. n. 1. Mâncare scăzută, gătită din carne (de miel) și fire de ceapă și de usturoi verde.
2. Porție sau fel dintr-o astfel de mâncare. — Din
ngr. stufáton.