stuficol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUFÍCOL, -Ă, stuficoli, -e, adj. De stuf; care ține de valorificarea stufului. –
Stuf +
suf. -icol.stuficol (Dicționar de neologisme, 1986)STUFÍCOL, -Ă adj. Referitor la stuficultură. [<
stuf +
-(i)col].
stuficol (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUFÍCOL, -Ă adj. de stuf. (< stuf + -icol)
stuficol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stufícol adj. m.,
pl. stufícoli; f. stufícolă, pl. stufícolestuficol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUFÍCOL, -Ă, stuficoli, -e, adj. De stuf; care ține de valorificarea stufului. —
Stuf +
suf. -
icol.