strâmtà - explicat in DEX

strâmta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.

strâmta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strâmtá (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmteáză

strâmtà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strâmtà v. a (se) face strâmt.

strâmta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÂMTÁ, strâmtez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. — Din strâmt.