strâmta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I.
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din
strâmt.strâmta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strâmtá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
strâmteázăstrâmtà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strâmtà v. a (se) face strâmt.
strâmta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÂMTÁ, strâmtez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. — Din
strâmt.