stos - explicat in DEX

stos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. – Din pol. sztos, germ. Stoss.

stos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
stos (-suri), s. f. – Un anumit tip de joc de cărți. Germ. Stoss „lovitură”, prin intermediul pol. sztos, rus. štos (Sanzewitsch 209). – Der. stosar, s. m. (jucător de stos).

stos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stos s. n., pl. stósuri

stos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stos n. joc nemțesc în cărți numit și faraon, introdus de ofițerii muscali în 1804. [Rus. ȘTOSŬ, lit. dătătură de noroc în jocul în cărți (din nemț. Stoss, joc de hazard)].

stos (Dicționaru limbii românești, 1939)
stos n., pl. urĭ (rus. štos, pol. sztos, d. germ. stoss, lovitură, adică „lovitură norocoasă”). Vechĭ. Rar azĭ. Un joc de cărțĭ cartoforesc introdus la noĭ de ofițeriĭ ruseștĭ de la 1804 în coace. V. faraon.

stos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. — Din pol. sztos, germ. Stoss.