stroboscopic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROBOSCÓPIC, -Ă, stroboscopici, -ce, adj. Referitor la stroboscopie, de stroboscopie. – Din
fr. stroboscopique.stroboscopic (Dicționar de neologisme, 1986)STROBOSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la stroboscopie. [< fr.
stroboscopique].
stroboscopic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROBOSCÓPIC, -Ă, stroboscopici, -ce, adj. Referitor la stroboscopie, de stroboscopie. — Din
fr. stroboscopique.