stroboscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROBOSCÓP, stroboscoape, s. n. Aparat optic cu ajutorul căruia se pot observa, înregistra sau măsura corpurile aflate în mișcare periodică. – Din
fr. stroboscope, germ. Stroboskop.stroboscop (Dicționar de neologisme, 1986)STROBOSCÓP s.n. Aparat optic care permite observarea anumitor mișcări periodice foarte rapide. [< fr.
stroboscope, cf. gr.
strobos – întoarcere,
skopein – a examina].
stroboscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)STROBOSCÓP s. n. aparat optic folosit în stroboscopie. (< fr.
stroboscope, germ.
Stroboskop)
stroboscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!stroboscóp (-bos-cop/-bo-scop) s. n.,
pl. stroboscoápestroboscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROBOSCÓP, stroboscoape, s. n. Aparat optic cu ajutorul căruia se pot observa, înregistra sau măsura corpurile aflate în mișcare periodică. — Din
fr. stroboscope, germ. Stroboskop.