stricțiune - explicat in DEX

stricțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRICȚIÚNE, stricțiuni, s. f. (Fiz.) Contracție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. striction.

stricțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
STRICȚIÚNE s.f. Micșorare a dimensiunilor unui obiect; gâtuire; strictură. ♦ Constricțiune. [Pron. -ți-u-. / < fr. striction, cf. lat. stringere – a strânge].

stricțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STRICȚIÚNE s. f. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție. ◊ constricție. (< fr. striction, lat. strictio)

stricțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stricțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. stricțiúnii; pl. stricțiúni

stricțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRICȚIÚNE, stricțiuni, s. f. (Fiz.) Contracție. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. striction.