stricătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș.
stricătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
stricătúră f., pl. ĭ. L. V. Stricăcĭune.