stricăcios(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRICĂCIÓS, -OÁSĂ,stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.
stricăcios(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stricăciós adj. m., pl. stricăcióși; f. stricăcioásă, pl. stricăcioáse
stricăcios(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) stricăcios a. 1. care (se) strică ușor; 2. vătămător: poamele necoapte sunt stricăcioase stomacului.
stricăcios(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRICĂCIÓS, -OÁSĂ,stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. — Strica + suf. -ăcios.
stricăcĭos(Dicționaru limbii românești, 1939) stricăcĭós, -oásă adj. Vătămător: apa prea multă e stricăcĭoasă semănăturilor.