strictura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICTURÁ, stricturez, vb. I.
Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din
strictură.strictura (Dicționar de neologisme, 1986)STRICTURÁ vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [<
strictură].
strictura (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRICTURÁ vb. tr. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. (< strictură)
strictura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stricturá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
strictureázăstrictura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICTÚRÁ, stricturez, vb. I.
Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. — Din
strictură.