stricturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICTURÁRE, stricturări, s. f. Acțiunea de
a strictura. –
V. strictura.stricturare (Dicționar de neologisme, 1986)STRICTURÁRE s.f. Acțiunea de a strictura și rezultatul ei. [<
strictura].
stricturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stricturáre s. f.,
g.-d. art. stricturắrii; pl. stricturắristricturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICTURÁRE, stricturări, s. f. Acțiunea de
a strictura. —
V. strictură.