strict (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție;
p. ext. sever, aspru. ◊
Expr. (Adverbial)
(A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din
fr. strict, lat. strictus.strict (Dicționar de neologisme, 1986)STRICT, -Ă adj. 1. Care nu admite excepție, abatere; riguros, exact; (
p. ext.) sever, aspru.
2. (
Despre organe vegetale) Tare, rigid. [Cf. fr.
strict, lat.
strictus <
stringere – a strânge].
strict (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRICT, -Ă adj. 1. care nu admite excepție, abatere; riguros; exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (bot.; despre organe) tare, rigid. 3. (mat.) inegalitate ~ă = atribut a două elemente ale unei mulțimi, în care s-a definit o relație de ordine, comparabile și neegale. (< fr.
strict, lat.
strictus)
strict (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)strict (-tă), adj. – Riguros,
Fr. strict. –
Der. strictețe, s. f. (rigurozitate).
strict (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strict adj. m.,
pl. stricți; f. stríctă, pl. stríctestrict (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strict a.
1. strâns și riguros:
datorie strictă; 2. foarte exact și foarte sever:
om strict.strict (Dicționaru limbii românești, 1939)*strict, -ă adj. (lat.
stricfus, strîns). Riguros:
regulă strictă. Sever, exact:
om strict în afacerĭ. Adv. Cu stricteță:
strict oprit.strict (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție;
p. ext. sever, aspru. ♦
Expr. (Adverbial)
(A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. — Din
fr. strict, lat. strictus.