strictețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICTÉȚE s. f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. –
Strict +
suf. -ețe.strictețe (Dicționar de neologisme, 1986)STRICTÉȚE s.f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. [<
strict +
-ețe].
strictețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRICTÉȚE s. f. însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. (după it.
strettezza)
strictețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strictéțe s. f.,
art. strictéțea, g.-d. art. strictéțeistrictețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICTÉȚE s. f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. —
Strict +
suf. -
ețe.