stricni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stricní (-nésc, -ít), vb. –
1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. –
2. A înțepa, a împunge. –
3. (Banat) A zgudui. –
4. A striga, a răcni.
Sl. strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). –
Der. stricnea (
var. stricneală),
s. f. (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai);
stricnitură, s. f. (împunsătură; înjunghietură, înțepătură).