stricni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele).
2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. – Din
sl. strŭknonti.stricni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A striga, a răcni. –
Et. nec.stricni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stricní (-nésc, -ít), vb. –
1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. –
2. A înțepa, a împunge. –
3. (Banat) A zgudui. –
4. A striga, a răcni.
Sl. strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). –
Der. stricnea (
var. stricneală),
s. f. (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai);
stricnitură, s. f. (împunsătură; înjunghietură, înțepătură).
stricni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stricní (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stricnésc, imperf. 3
sg. stricneá; conj. prez. 3
să stricneáscăstricni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele).
2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. — Din
sl. strŭknonti.stricni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A striga, a răcni. —
Et. nec.stricnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stricnì v. Mold.
1. a lua sânge la cai;
2. a pișcq până la sânge cu biciul:
te stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Rus, STREKNUTI, a înțepa].