stricnea - explicat in DEX

stricnea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRICNEÁ, stricnele, s. f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneálă s. f.] – Stricni¹ + suf. -ea.

stricnea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stricneá (reg.) s. f., art. stricneáua, g.-d. art. stricnélei; pl. stricnéle, art. stricnélele

stricnea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stricnea f. Mold. instrument de luat sânge la vite. [Tras din stricnì].

stricnea (Dicționaru limbii românești, 1939)
stricneá f., pl. ele (d. stricnesc). Est. Lanțetă, cuțit de luat sînge. Fc. Strecnea, prostovol. – În Dolj trîcnea (CL. 1922, 371), lanțetă. V. sîmcea.