stricățel - explicat in DEX

stricățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRICĂȚEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.

stricățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!stricățél adj. m., pl. stricățéi; f. stricățícă, pl. stricățéle

stricățel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRICĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat² (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). — Strica + suf. -ățel.