strângător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom;
p. ext. (om) zgârcit.
2. S. m. și
f. (
Înv.) Persoană care adună ceva. –
Strânge +
suf. -ător.