strângător - explicat in DEX

strângător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

strângător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoáre

strângător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strângător a. și m. care strânge.

strângător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (înv.) Persoană care adună ceva. — Strânge + suf. -ător.