strănepot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, subst. 1. S. m. și
f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii (
2) lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui.
2. S. m. pl. Urmași, descendenți. –
Stră- +
nepot.