strană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÁNĂ, strane, s. f. 1. Fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii.
2. Parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți. – Din
sl. strana.