storno - explicat in DEX

storno (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÓRNO s. n. Stornare; (concr.) sumă stornată. – Cuv. it.

storno (Dicționar de neologisme, 1986)
STÓRNO s.n. Sumă stornată. [Pl. invar. / < it. storno].

storno (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STÓRNO s. n. stornare; sumă stornată. (< it. storno)

storno (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
stórno s. n. – Transfer, poziție într-o operație financiară a unei cantități intrate sau ieșite. It. storno. – Der. storna, vb. (a înregistra), din it. stornare.

storno (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stórno (it.) s. n., art. stórnoul

storno (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
storno n. termen comercial: rectificarea unui articol de contabilitate printr’un adaos ulterior.

storno (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stórno n. (it. storno). Com. Acțiunea de a storna. Sumă stornată.

storno (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÓRNO s. n. Stornare; (concr.) sumă stornată. — Cuv. it.