stornare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STORNÁRE, stornări, s. f. Acțiunea de
a storna și rezultatul ei; storno. –
V. storna.stornare (Dicționar de neologisme, 1986)STORNÁRE s.f. Acțiunea de a storna și rezultatul ei. [<
storna].
stornare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stornáre s. f.,
g.-d. art. stornắrii; pl. stornắristornare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STORNÁRE, stornări, s. f. Acțiunea de
a storna și rezultatul ei; storno. —
V. storna.