stolnicie - explicat in DEX

stolnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOLNICÍE s. f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie.

stolnicie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
stolnicíe s.f. (înv.) 1. slujba, funcția stolnicului domnesc; calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. 2. instituție administrativă care se afla sub conducerea stolnicului; clădire în care se afla această instituție.

stolnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!stolnicíe s. f., art. stolnicía, g.-d. stolnicíi, art. stolnicíei; pl. stolnicíi, art. stolnicíile

stolnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
stolnicíe f. Calitatea de stolnic. Locu unde lucra el.

stolnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOLNICÍE, stolnicii, s. f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. — Stolnic + suf. -ie.