stolnicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. –
Stolnic +
suf. -el.stolnicel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stolnicél s. m.,
pl. stolnicéi, art. stolnicéiistolnicel (Dicționaru limbii românești, 1939)stolnicél m., pl.
eĭ (d.
stolnic). Pl. Boierĭ maĭ micĭ care serveaŭ la masa domnească și eraŭ supt comanda unuĭ vătav de stolniceĭ.
stolnicel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. —
Stolnic +
suf. -
el.