stolon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOLÓN, stoloni, s. m. Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini și dă naștere unei plante noi. – Din
fr. stolon.stolon (Dicționar de neologisme, 1986)STOLÓN s.m. Tulpină subțire care se târăște pe sol și formează una sau mai multe rădăcini, dând plante noi. [< fr.
stolon].
stolon (Marele dicționar de neologisme, 2000)STOLÓN s. m. tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini, dând naștere la noi plante. (< fr.
stolon)
stolon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stolón s. m.,
pl. stolónistolon (Dicționaru limbii românești, 1939)*stolón m. (lat
stolo, -ónis, a. î.).
Bot. Tulpină tîritoare. V.
butaș.stolon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOLÓN, stoloni, s. m. Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini la noduri și dă naștere unei plante noi. — Din
fr. stolon.