stereotaxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOTAXÍE s. f. (
Med.) Metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréotaxie, engl. stereotaxis.stereotaxie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOTAXÍE s.f. Metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase. [Gen.
-iei. / < fr.
stéréotaxie].
stereotaxie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOTAXÍE s. f. metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase, a unei tumori, în neurochirurgie. (< fr.
stéréotaxie, engl.
stereotaxis)
stereotaxie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOTAXÍE s. f. (
Med.) Metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. stéréotaxie, engl. stereotaxis.