stereomecanică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréomécanique.stereomecanică (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului și mișcării corpurilor solide rigide. [Gen.
-cii. / cf. fr.
stéréomécanique].
stereomecanică (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. (< fr.
stéréomécanique)
stereomecanică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréomécanique.