stereoizomer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOIZOMÉR, stereoizomeri, s. m. Substanță care are în moleculă același număr de atomi din fiecare element ca și altă substanță, dar care diferă de aceasta prin modul de aranjare a atomilor în spațiu. [
Pr.:
-re-o-i-] – Din
fr. stéréo-isomère.stereoizomer (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOIZOMÉR s.m. Substanță care are în moleculă același număr de atomi din fiecare element, dar care diferă prin modul de aranjare a acestor atomi în spațiu. [Pron.
-re-o-i-. / cf. fr.
stéréo-isomère].
stereoizomer (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOIZOMÉR s. m. substanță izomeră care diferă prin modul de angajare în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr.
stéréo-isomère)
stereoizomer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereoizomér (
-re-o-i-)
s. m.,
pl. stereoizoméristereoizomer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOIZOMÉR, stereoizomeri,
s. m. (La
pl.) Substanțe izomere care diferă între ele prin modul de aranjare în spațiu a atomilor dintr-o moleculă. [
Pr.: -
re-o-i-] — Din
fr. stéréo-isomère.