stereoizomerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOIZOMERÍE s. f. Proprietate specifică stereoizomerilor. [
Pr.:
-re-o-i-] – Din
fr. stéréo-isomérie.stereoizomerie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOIZOMERÍE s.f. Proprietate a unor substanțe de a forma stereoizomeri. [Gen.
-iei. / cf. fr.
stéréo-isomérie].
stereoizomerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOIZOMERÍE s. f. izomerie determinată de așezarea diferită în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr.
stéréo-isomérie)
stereoizomerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereoizomeríe (-re-o-i-) s. f.,
art. stereoizomería, g.-d. stereoizomeríi, art. stereoizomeríeistereoizomerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOIZOMERÍE s. f. Izomerie datorată așezării diferite în spațiu a atomilor în moleculă. [
Pr.: -
re-o-i-] — Din
fr. stéréo-isomérie.