stereografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOGRAFÍE s. f. Reprezentare a corpurilor solide prin proiectarea lor pe o suprafață plană. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréographie.stereografie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOGRAFÍE s.f. Arta de a reprezenta prin proiecții corpurile solide pe o suprafață plană. [Gen.
-iei. / < fr.
stéréographie, cf. gr.
stereos – solid,
graphe – scriere].
stereografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOGRAFÍE s. f. arta de a reprezenta prin proiecții forma corpurilor solide pe o suprafață plană. (< fr.
stéréographie)
stereografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereografíe (-re-o-gra-) s. f.,
art. stereografía, g.-d. stereografíi, art. stereografíeistereografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*stereografíe f (vgr.
stereós, sólid, și
grafie). Arta de a reprezenta solidele proiectîndu-le pe o suprafață plană.
stereografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOGRAFÍE s. f. Reprezentare a corpurilor solide prin proiectarea lor pe o suprafață plană. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréographie.