stereogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOGRÁMĂ, stereograme, s. f. Grup de două fotografii ale aceluiași obiect care, privite la un stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréogramme.stereogramă (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOGRÁMĂ s.f. Ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privite la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului. [< fr.
stéréogramme, cf. gr.
stereos – solid,
gramma – scriere].
stereogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOGRÁMĂ s. f. ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privit la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului; stereofotogramă. (< fr.
stéréogramme)
stereogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereográmă (-re-o-gra-) s. f.,
g.-d. art. stereográmei; pl. stereográmestereogramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOGRÁMĂ, stereograme, s. f. Pereche de fotograme ale aceluiași obiect realizate prin stereofotografie. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréogramme.