stereograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOGRÁF, -Ă, stereografi, -e, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care se ocupă cu stereografia.
2. S. n. Instrument cu ajutorul căruia se face în chip rapid planul unui teren. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréographe.stereograf (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în stereografie. [Cf. fr.
stéréographe].
stereograf (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOGRÁF s.n. 1. Instrument care servește la desenarea formelor corpurilor solide de mici dimensiuni.
2. Aparat folosit la construcția hărților și a planurilor topografice pe baza stereogramelor. [Cf. fr.
stéréographe].
stereograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOGRÁF, -Ă I.
s. m. f. specialist în stereografie. II. s. n. 1. instrument pentru desenarea formelor corpurilor solide de mici dimensiuni. 2. aparat folosit la construcția hărților și a planurilor topografice pe baza stereogramelor. (< fr.
stéréographe)
stereograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereográf1 (persoană)
(-re-o-graf) s. m.,
pl. stereográfistereograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereográf2 (instrument)
(-re-o-graf) s. n.,
pl. stereográfestereograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOGRÁF, -Ă, stereografi, -e, s. m. și
f.,
s. n. 1. S. m. și
f. Specialist în stereografie.
2. S. n. Instrument care se folosește la desenarea corpurilor solide pe un plan. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréographe.