stereofotogrammetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a fotogrammetriei bazată pe procedeul fotografiilor duble, care dă posibilitatea să se obțină nu numai contururile diferitelor obiecte, ci și înălțimile lor. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréophotogrammétrie.stereofotogrammetrie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu exploatarea fotogramelor-perechi pentru a obține măsurători și asupra reliefului; stereogrammetrie. [Gen.
-iei. / cf. fr.
stéréophotogrammetrie].
stereofotogrammetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOFOTOGRAMMETRÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu exploatarea stereogramelor pentru a obține măsurători și asupra reliefului; stereogrammetrie. (< fr.
stéréophotogrammétrie)
stereofotogrammetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereofotogrammetríe (-re-o-, -to-gram-me-tri-) s. f.,
art. stereofotogrammetría, g.-d. stereofotogrammetríi, art. stereofotogrammetríei