stelar - explicat in DEX

stelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STELÁR¹, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. -ar.

stelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STELÁR², -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ♦ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire.

stelar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
stelár, stelári, s.m. 1. (înv.) astrolog. 2. (pop.) colindător cu steaua.

stelar (Dicționar de neologisme, 1986)
STELÁR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire].

stelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STELÁR, -Ă adj. 1. referitor la stele. 2. în formă de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris)

stelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stelár¹ adj. m., pl. stelári; f. steláră, pl. steláre

stelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stelár² (rar) s. m., pl. stelári

stelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stelar a. ce ține de stele: lumină stelară.

stelar (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) stelár m. (d. stea, stele). Băĭat care umblă cu steaŭa (VR. 3, 3, 176).

stelar (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *stelár, -ă adj. (lat. stellaris). De stea, al stelelor: lumina stelară.