stel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEL, steluri, s. n. (
Bot.) Cilindru (
4) central. – Din
germ. Stele.stel (Dicționar de neologisme, 1986)STEL s.n. (
Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ.
Stele].
stel (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEL1 s. n. cilindru central al axei vegetalelor vasculare, care conține țesuturile conducătoare. (< fr.
stèle, germ.
Stele)
stel (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEL2(O)-, -STÉL, -STELÍE elem. „cilindru central”. (< fr.
stél/o/-, -stèle, -stélie, cf.
lat. stela, gr.
stele)
stel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEL, steluri, s. n. (
Bot.) Cilindru (
4) central. — Din
germ. Stele.