stelin(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) STELÍN, -Ă,stelini, -e, adj. (Rar) Stelar. Noaptea-și pune stema feerică, stelină (ALECSANDRI). – Din stele (pl. lui stea) + suf. -in.
stelin(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) stelin a. de stele; noaptea ’și pune stema feerică, stelină AL.