stelă - explicat in DEX

stelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÉLĂ, stele, s. f. Mic monument cu caracter comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi, specific antichității. – Din fr. stèle.

stelă (Dicționar de neologisme, 1986)
STÉLĂ s.f. Monument în formă de coloană sau de obelisc, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. ♦ Colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. [< fr. stèle, cf. gr. stele – coloană].

stelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STÉLĂ s. f. 1. monument funerar, coloană sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. 2. colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. (< lat. stela, fr. stèle)

stelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stélă s. f., g.-d. art. stélei; pl. stéle

stelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stelă f. coloană fără capitel, acoperită cu o inscripțiune: stelă funerară.

stelă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stélă f., pl. e (lat. stela și stele, d. vgr. stéle). Monolit (în formă de coloană întreagă saŭ frîntă) destinat să poarte o inscriptiune, maĭ ales funerară, la vechiĭ Grecĭ și Egiptenĭ.

stelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÉLĂ, stele, s. f. (În Antichitate) Mic monument comemorativ sau funerar, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi. — Din fr. stèle.